George PENA
George Pena s-a născut la 25 noiembrie 1939 la Drăgăneşti-Vlaşca.
● Studii universitare – Facultatea de tehnologie chimică şi Facultatea de ziaristică.
● Poezie în: Teleormanul literar, Suplimentul Teleomanului, Informaţia Teleormanului, Meandre, Placebo, Singular.
● Publicistică (ştiri, reportaj, interviuri, raid-anchetă) în: Teleormanul, Placebo, Singular.
● Profesor la Şcoala generală Moşteni (1964-1968), la Şcoala generală Botoroaga (1976-1980), la Liceul Drăgăneşti-Vlaşca (1980-2003).
● Director de cămin cultural la Drăgăneşti-Vlaşca (1968- 1976 ).
Membru al Colegiului director al revistelor literare „Placebo” şi „Singular”, între anii: (1995-2003).
● Debut editorial: ,,Seducţie în porţii egale”, poezii, Editura Euro Vida M., 1997, 64p.
● A doua carte de poezie: ,,Reverenţele pelerinului”, Ed. Euro Vida M.,1999, 64p.
● A treia carte de poezie: ,,Risipitorul de lumini”, Ed. Euro Vida M., 2001, 72 p.
● A patra carte de poezie: ,,Dezintegrări sentimentale”, Ed: George Vlaşca, 2004, 120 p.
● A cincea carte de poezie: ,,Triumful iubirii”, Ed. George Vlaşca, 2005, 156 p.
● Inclus în: ,,Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor teleormăneni”, lucrare scrisă de Stan V. Cristea, Alexandria, Ed. „Rocriss”, 2005.
● În curs de apariţie, un volum de epigrame şi poezie satirică şi un volum de poezii pentru copii.
Georgepena's Weblog 
EU TE-AM IUBIT…
Te-am iubit
de când eram copil,
zilele
erau de doruri pline;
în suflet
mi te-ai cuibărit tiptil,
şi tainic
te-am plăcut docil.
Eu te-am iubit,
de-atunci, subtil
şi ce greu
mi-a fost fără tine!
Te-am iubit
de când eram copil,
şi ce bine, azi mă simt,
ce bine!
By: georgepena on decembrie 2, 2008
at 9:29 pm
De la mama
am învăţat să cânt,
şi de la tata
cum să muncesc;
nu mi-e frică
de furtună, de vânt,
de la mama
am învăţat să cânt.
Chiar cu hârtoape
de mă confrunt
iubirile mele
nu le amăgesc;
de la mama şi tata
am luat avânt-
ce e sfânt şi măreţ
să iubesc!
13 Decembrie 2008
By: georgepena on decembrie 16, 2008
at 8:42 am
GLAS ÎN ŞOAPTĂ
Nu mă certaţi…nu, nu mă certaţi
cum am întârziat şi nu v-am găsit pe voi
şi nu pot din urmă, azi, să vă ajung,
nu mă certaţi… nu, nu mă certaţi.
Ce vreţi să-mi spuneţi ştiu;înţeleg retras puţin în mine,
interiorul vieţii de astăzi l-a făurit omenirea;
voi aţi pornit iureş, totuşi, spre incandescente zări,
deplin mi-aţi minunat eul în simfonia noului veac,
pe trepte de culori, şi-acum, tot voi spre alte zări urcaţi
în spirale de azur, de împliniri v-apropiaţi.
Nu mă certaţi… nu, nu mă certaţi.
M-am rotit prea mult,o, prea mult în jurul axei mele,
dar nu de-ajuns în jurul soarelui;
aşteptam să cadă vremea cu picături mari în mine,
de sevă, azi sunt pline vârstele în curgerea vremii
iar vârful acestor ramuri ard de dorul depărtărilor.
Nu mă certaţi… nu, nu mă certaţi.
Entuziaşti severi ce lumea vă cunoaşte a-ţi fost voi,
pe când eu la treapta de jos a cetăţii – cioplitor –
încerc un vis pe care l-am ocolit să-l dăltuiesc adânc;
să mă cunosc am căutat pe atâtea drumuri răzleţite.
Nu mă certaţi… nu, nu mă certaţi.
M-am oprit mult, prea mult, la interferenţa unor vise,
iubeam azi un strop de soare, mâine un strop de rouă;
piscurile îmi luau ochii în ecouri matinale,
prea des la umbra vieţii m-am oprit să-mi alint neastâmpărul,
să-ncerc de-atâtea ori pasul căutărilor mele.
Nu mă certaţi, nu, nu mă certaţi.
Eu scot pe-ntregul drum din inima pământului,
aurul adâncurilor pe care l-am descoperit,
voi şti să sap în granit şi-am să cresc prin vreme
înfăşurat cu destinul pământului trecând prin el.
Nu mă certaţi… nu, nu mă certaţi,
cum din urmă nu pot, azi să v-ajung .
dar în schimburi prelungite mâine,
hotarele lumii le vom muta mai departe.
Nu mă certaţi… nu, nu mă certaţi.
By: georgepena on decembrie 20, 2008
at 9:39 pm