Uite, mamă, iar va veni primăvara,

Şi colţul ierbii va răsări pe glie;

Tu ai îmbătrânit şi-ntotdeauna seara

Îl mai plângi pe tata, mort de-o veşnicie.

 

Căldura va ţâşni şi ea cât de curând,

Eu voi pleca, să mai tai,încă, la vie;

Vântul mă va batjocorâ sfidând,

Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.

 

Câinele nostru mă va petrece în zori,

Oprindu-se mereu pe lângă garduri;

Am să strâng din lizieră,iarăşi, viorele

Aşa cum o făceam de-atâtea rânduri.

 

Eu trebuie să merg  din nou sub zare,

Unde mor ciocârliile, duios cântând;

Cu faţa arsă şi năucit uşor de soare

Şi cu toate zările pe umeri, fluierând.

George PENA