Ce mult te iubesc, domniţă,
În scurta fustă şi rochiţă;
Se-aprind iar doruri grele,
Mă destram în ofuri rele.

Ce se-ascunde sub rochiţă?
Bustul tău, dragă domniţă,
Mă destram în ofuri rele?
Se aprind iar doruri grele.

Bustul tău, dragă domniţă,
M-a fascinat printr-o rochiţă;
Se aprind iar doruri grele,
Se ţin de mine numai rele.

M-a fascinat printr-o rochiţă,
Verde ca şi foaia de viţă;
Se ţin de mine numai rele,
Şi mă sufoc în patimi grele.

Verde ca şi foaia de viţă,
Mă bagă-n boală o rochiţă;
Şi mă sufoc în patimi grele
Când domniţa-şi pune mărgele.

George PENA