Sunt la poartă şi privesc departe pe şosea,
Un zvon de primăvară ascult în inima mea
Căntec de primăvară zboară din inima mea.
Cod galben s-a anunţat, de azi, peste ţară
Şi zăpada cade, în fulgi mici, acum zboară,
Zăpada cade, în fulgi mici acum zboară.
Copil eram şi mă dam toată ziua pe gheaţă,
Te-ai dus copilărie, te-ai dus şi tu viaţă,
Şi te-ai dus copilărie, şi te-ai dus viaţă.
Am ajuns în grabă şi tânăr şi frumos
Şi te strigam bezmetic, te sărutam duios,
Te sărutam, te strângeam în braţe duios.
Iar zăpada, astăzi, parcă se tot înteţeşte,
Iubirea noastră, oare, a fost simplă poveste?
Iubirea noastră a fost, şi astăzi încă este ?
Sunt la poartă şi privesc departe în zare
Ceaţă noi suntem, ori suntem ninsoare?
De zăpadă suntem, ori suntem boare ?
George PENA
EU RĂMÂN ACEEAŞI
Astăzi râmăn calmă, fericită,
Fericită de viaţă, de-mpliniri,
Am iubit, iubesc şi sunt iubită,
Suflet blând crescut în iubiri.
Ne luptăm zilnic pentru-a noastră viaţă,
Cu-n duşman perfid, necunoscut,
Din tot cât am trăit am luat povaţă,
Învăţ zi de zi, de ce m-am născut.
Dar am rămas cu-aceeaşi gândire frumoasă,
Nicicând nu am căzut cu viaţa-n banal,
Când mă întorc din lume seara acasă,
Totul pare fantastic şi fără egal.
Simina S
De: relaxare pe martie 14, 2009
la 10:48 am