Cerul meu sufletesc
e plin de tine,
de lanuri, gârle,
şi de soare;
Vlaşca mea,
eu te-am zidit în mine,
cerul meu sufletesc
şi astăzi te susţine.
Semeaţă aşezare
cu priviri blajine,
cu grâne-mpodobită,
mereu înfloritoare;
Cerul meu sufletesc,
cu iubiri divine
îţi înveşmântă chipul
în cântece tulburătoare.
George PENA
Aşa cum spuneam şi pe “biz”, este extraordinar că se mai scriu versuri despre locurile de origine. Mai ales într-o perioadă în care dezrădăcinarea devine stare de spirit…
De: Lisandru Cristian pe februarie 9, 2009
la 5:12 am
Mulţumesc!
De: George PENA pe februarie 13, 2009
la 10:42 am